RESURSE ATROPICE

Călătorul care are prilejul să străbată zona Câmpulungului Moldovenesc va observa că aici se păstrează, în cadrul înnoirilor
ce prefac radical structura aşezărilor, felul de viaţă şi mentalităţile oamenilor, autentice elemente ale tradiţiilor populare. În ansamblu, aici, ca şi în toată zona, călătorul va distinge un imens atelier de creaţie, depozitar al artei populare tradiţionale de o valoare estetică majoră.

Citeste mai mult ...

În general, comparativ cu oraşele din alte zone ale ţării, se poate spune că municipiul Câmpulung Moldovenesc este o aşezare fără probleme majore de mediu.
Eventualele surse de poluare ale oraşului (cu pondere foarte slabă însă), sunt unităţile industriale amplasate în vestul teritoriului intravilan şi traficul rutier şi feroviar.
Prelucrarea lemnului, industria textilă, pielăriei şi încălţămintei sunt ramuri care deversau cele mai mari cantităţi de noxe în apă, aer şi sol. Aceste unităţi industriale sunt însă în curs de lichidare, aşa că singura problemă legată de ele rămâne ocuparea celor disponibilizaţi; prestarea de servicii turistice fiind soluţia ideală şi cel mai puţin costisitoare pentru rezolvarea problemei.
Aşezat într-un cadru natural deosebit de pitoresc, înconjurat de pădurile veşnic verzi de molid ce încântă ochiul oricărui drumeţ şi străjuit spre sud de „turnurile gotice” ale legendarului Rarău, municipiul Câmpulung Moldovenesc, poate fi o destinaţie turistică pentru toate anotimpurile şi exigenţele iubitorilor de călătorie.

Citeste mai mult ...

Pentru detalii despre cazare va rugam sa accesati pagina noastra http://cnipt-raraul.ro/pensiuni/

 

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FOLCLOR „ÎNTÂLNIRI BUCOVINENE”

 

Festivalul Internațional de Folclor “Întâlniri Bucovinene” este unic în Europa și are drept scop prezentarea bogăției culturii populare bucovinene, în aspectul ei multicultural, al trecerii în revistă a formațiilor artistice care prezintă cântecul, jocul, muzica, portul și obiceiurile în scopul protejării, conservării și promovării folclorului bucovinean, stimularea procesului de formare a conștiinței comunității bucovinene regionale, mai ales în rândul tinerilor, prezentarea valorilor bucovinene reflectate în înțelegere și respect, toleranță și bună conviețuire a diferitelor grupuri etnice.

Citeste mai mult ...

Târgul Lăptarilor  şi Drumul Lemnului

 

Târgul Lăptarilor aflat la cea de a XV-a ediţie şi Drumul Lemnului ediţia a V-a, se vor desfăşura în ziua de duminică 27 septembrie 2015, orele 12,00 pe Stadionul Municipal „Rarăul” din Câmpulung Moldovenesc.226311mare
În judeţul Suceava este cunoscută şi aşteptată o manifestare anuală, o sărbătoare a crescătorilor de taurine şi a procesatorilor de lapte, care, împreună produc, respectiv înnobilează alimentul ce reprezintă prima hrană pentru om.

Citeste mai mult ...

 

Catedrala ortodox㠄Adormirea Maicii Domnului”       

     Are hramul de „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1823, diaconul Miron Ciupârcă, a construit pe terenul donat de Petru Grigorean  o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
La 20 iulie 1908 se pune temelia bisericii noi, din iniţiativa preotului Ioan Voloşeniuc. Planul bisericii a fost întocmit de arhitectul Karl Romstorfer din Cernăuţi. Construcţia
acestei biserici a costat 350px-Biserica_Adormirea_Maicii_Domnului_din_Campulung_Moldovenesc140.000 coroane austriece şi a durat 6 ani (1908-1913); biserica a fost sfinţită în ziua de 1/14 septembrie 1913.Biserica are formă de cruce (plan treflat), cu o temelie puternică, construită din cărămidă şi se termină cu o turlă în vârful căreia străjuieşte Sfânta Cruce la înălţimea de 38 m. Este acoperită cu ţiglă smălţuită, multicoloră, în formă de solzi, comandată special de la Viena.
Iconostasul este lucrat în lemn de tei de către maestrul Ioan Pâslea. Între anii 1959-1963, biserica a fost pictată în interior de pictorul Iosif Keber din Târgu Mureş.

 

 

Manastirea Rarau

Manastirea Rarau, aflata in satul Chiril, comuna Crucea, judetul Suceava, este o manastire ortodoxa de calugari, ctitorita de catre domnitorul Petru Rares, in anul 1538. Manastirea se afla pe Muntele Rarau, la aproximativ 25 de kilometri de asezarea de la poalele acestuia.

Manastirea Rarau

La Manastirea Rarau se poate ajunge din Piatra Neamt sau Targu Neamt, trecand prin Poiana Teiului, Brosteni si ajungand in satul Chiril. De la podul peste paraul Chiril se urca pe muntele Rarau pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri, dupa care, din dreptul unei troite, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe timp insorit, se poate ajunge cu masina pana la manastire), alti 800 de metri.

Manastirea Rarau

O alta cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara orasului se poate lua autobuzul Dorna Arini – Chiril, dupa care drumul trebuie strabatut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Campulung Est, peste varful Raraului. Acesta este insa inchis iarna, fiind greu accesibil chiar si pe timp insorit.

Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Manastirea Rarau poate deveni adapost si loc de rugaciune pentru orice drumet care se incumeta sa strabata piscurile din zona Dornelor.

Drept multumire, voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi si astfel a luat fiinta schitul Rarau, in fosta sihastrie Dodu.Potrivit traditiei, aici a fost o sihastrie infiintata de cuviosul Sisoe, spre sfarsitul secolului al XV-lea. Se mai spune ca, dupa anul 1538, cand Petru Rares a fost schimbat de la domnie, sotia sa, Elena, impreuna cu copiii, s-au ascuns in Rarau, fiind ocrotiti de calugari.

Aproape de cota 1.400 se inalta doua biserici. Cea veche dateaza din vremea cand la carma Moldovei se afla bravul Petru Rares, iar cea noua a fost sfintita in anul 2000.

 

Biserica ortodox㠄Sfântul Nicolae”

Are hramul de „Sfântul Nicolae”. În centrul vechiului Câmpulung Moldovenesc a fost clădită în anul 1698 o biserică din lemn cu hramul de 350px-Biserica_Sf._Nicolae_din_Campulung_Moldovenesc„Sfântul Nicolae”, numită şi ŤBiserica Domneascăť, de către Toader Călmaşul, vornic al Câmpulungului, tatăl lui Ioan Calimahi, Domn al Moldovei (1758-1761), întemeietor al dinastiei Calimahilor. La această biserică sunt introduse cărţile metricale pentru cei născuţi în 1801 (6 noiembrie), pentru cei morţi de la 1802 (13 ianuarie), iar pentru cei cununaţi de la 1802 (26 ianuarie).
Prin decizia nr.1802/10/22 martie 1887 a Consistoriului Arhiepiscopesc s-a aprobat desfacerea bisericii vechi, care împreună cu iconostasul s-au cedat parohiei satului Ciumârna.

Construcţia bisericii a durat 9 ani (1887-1896), iar sfinţirea a avut loc la data de 1/13 septembrie 1896 de către Mitropolitul Arcadie Ciupercovici. Construită în stilul monumental al bisericilor bizantine, are la bază forma de cruce treflată. A fost pictată în anul 1912 de către Franz Jahoda din Cernăuţi; altarul a fost pictat în 1965 de E. Profeta, iar restul interiorului a fost pictat în anul 1967 de către Constantin Călinescu. Clopotniţa a fost construită în anul 1900. Obiecte cu valoare istorică şi artistică sunt păstrate în biserică: icoanele de pe catapeteasmă – datând din 1895, patru icoane mai vechi, secolele XVIII – XIX (Sfânta Treime, Maica Domnului cu Pruncul Sfânt, Sfântul Arhanghel Mihai şi Sf. Cuvioasa Parascheva), o icoană Sfânta Ecaterina, un prapor pictat pe pânză, reprezentând pe o parte Sfânta Treime, iar pe cealaltă Sfântul Nicolae, pictat de Vasile Şandru din Rădăuti în anul 1842, două epitafe datând din secolele XVIII-XIX, pictate pe pânză, două potire lucrate artistic în argint, un clopot cu diametrul de 0,45 m, având turnată pe el iconiţa Sfântului Gheorghe, etc.

Biserica ortodox㠄Naşterea Maicii Domnului”

Este situată în Capu Satului. Are hramul de „Naşterea Maicii Domnului”. Primele aşezări în Câmpulung Moldovenesc au fost construite pe Valea Caselor. Despre această zonă, Vasile Mândrilă consemna în condicile matriciale la 1802 ca fiind Vatra Câmpulungului Moldovenesc.
Prima biserică construită din lemn în această zonă, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” s-a înălţat în anul 1751, din iniţiativa preotului Petre Şandru împreună cu Nicolae Kogălniceanu şi Grigore Piticari. Populaţia zonei înmulţindu-se, biserica a devenit neîncăpătoare şi atunci obştea a hotărât să o desfacă şi s-o dăruiască parohiei Bucşoaia (mai 1855).

în anul 1858. Biserica are formă de cruce. Cel mai frumos obiect este iconostasul, sculptat şi săpat în lemn, cu o zugrăveală foarte frumoasă – o adevărată operă de artă – executat înainte de 1845 (a fost dăruit de Ion Dominte Şalvar şi soţia sa din Fundu Moldovei). Crucea de pe turnuri este înfiptă în semilună, ca simbol al luptei românilor împotriva turcilor.

Biserica ortodox㠄Sfântul Dumitru”

A fost construită în anul 1883 şi sfinţită în 1895. Clopotniţa a fost construită 1927. În interior a fost zugrăvită în anul 1936. A servit ca lăcaş de cult pentru mai multe confesiuni, şi are formă de cruce.Ca particularitate, pronaosul are şi două altare laterale.Iconostasul bisericii a fost lucrat la München (Germania).

 

 

 

 

Adresa:str. Calea Transilvaniei, Nr.10, tel. 0230 311378

Infiinţat ca Muzeu de etnografie şi ştiinţele naturii, a fost reprofilat în 1967 ca Muzeu al lemnului, estedescărcare unic în ţară prin denumire şi printre puţinele din Europa, ca tematică şi pentru valoarea exponatelor.
Deţine un bogat patrimoniu ce cuprinde peste 15.000 piese din lemn şi are la bază colecţiile etnografice alcătuite de Ion Ştefureac şi Constantin Brăescu.

Muzeul Lemnului e o adevărată enciclopedie a acestei străvechi arte, exprimând şi tâlcuind artistic universul vieţii ţărăneşti. Totul e zămislit din lemn ca mărturie a căldurii şi nobleţei sufletului localnicilor, a meşterilor autentici, înzestraţi cu însuşiri artistice, ce ridică la tipic străvechiul meşteşug al lemnului.” (Graţian Jucan – „Câmpulungul Moldovenesc – vatră folclorică”, Editura Litera, Bucureşti,1975, pag.60.).
Colecţiile Muzeului Arta Lemnului sunt cuprinse în 20 de săli, din care, două de expoziţii temporare, unde exponatele vorbesc simţurilor prin pasiunea cu care meşterii au ştiut s-o transmită lemnului: emoţia artistică, o anumită sensibilitate înscrisă în lemn, căci Câmpulungul Moldovenesc a fost şi este un centru al civilizaţiei lemnului, relevând varietatea ocupaţiilor localnicilor de pe plaiurile Rarăului şi Giumalăului.
Organizat tematic, muzeul prezintă o imagine sugestivă a prelucrării lemnului.
Bogăţia şi varietatea exponatelor din secolele XVIII-XX însoţite de hărţi, desene, fotografii şi planşe, prezintă tradiţia meşterilor în prelucrarea lemnului.
El relevă un adevărat cult al prelucrării lemnului, ilustrativ pentru ceea ce reprezintă ca evoluţie şi originalitate constructivă, îmbinare dintre util şi frumos, ingeniozitate şi talent. Exponatele vorbesc despre capacitatea creatoare a unor oameni care şi-au făcut din meşteşugul popular un mijloc de existenţă, de înnobilare a acesteia, perpetuând şi îmbogăţind tot ceea ce a fost şi este frumos în ocupaţiile specifice aşezărilor câmpulungene.”

Adresa: str. Ghe. Popovici, nr.3 , tel. 0230 311315

Colecţia originală de linguri sculptate în lemn, prin numărul ei impresionant (aproape 5000 dtuguie exponate, provenite din România şi din alte ţări), arată, pe lângă utilitatea casnică, căutarea frumosului.tugui
Sunt expuse în casa-muzeu diferite tipuri de linguri din lemn: de uz casnic, ciobăneşti şi huţăneşti.

Lucrate cu unelte simple, cu dalta şi cu tesla – ce au dat forme ornamentale de o rară frumuseţe, inspirate din motivele vegetale şi animale ale mediului, lingurile poartă şi denumiri speciale: împletita câmpulungeană, lingura logodiţilor, lingura căsătoriţilor, etc.
Colecţia reprezintă o adevărată comoară de artă populară, de crestături măiestre, de o rară inventivitate a formelor: linguri obişnuite, însă frumos ornamentate, cu coada în crestături scrijelite artistic şi cu găvanuri în diferite forme.
Colecţia mai cuprinde: linguroaie, verzoburi, jintuitoare, căuşe, căupuri, etc. Unele au coada împletită în opt, altele în şase ori în patru, iar altele au ornamentaţii reprezentând: cerbi, coarne de cerbi, cocoşi, peşti, cozi de peşte, şerpi, etc.
Muzeul cuprinde şi o colecţie de ştergare (peste 500 exemplare), cusături, ceramică şi numismatică.
În colecţia de linguri „sunt ascunse în detalii sute de generaţii anonime de Brâncuşi.”

În Protocoalele poruncilor existente în arhivele parohiilor din Câmpulung se găseşte înscris un apel din 25 octombrie 1851, prin care episcopul Bucovinei îndeamnă preoţimea din Câmpulung şi prin ea, poporanii cu stare, să răspundă listelor de subscripţii emise de comitetul de administraţie al bibliotecii înfiinţate în 1851 în Bucovina sub denumirea „Bibliotecă a ţării cu denumirea în limba germană de Bucovinaerlandesbibliothek„, ca prin donaţiuni băneşti, sau de cărţi să contribuie la dotarea ei.

Pătruns de sentimente morale, apelul aminteşte că orice jertfă cât de mică, ţinând seama de scopurile înalte urmărite, va fi înscrisă ca o mare jertfă în istoria culturii poporului din Bucovina. Dar, misiunea clerului n-a fost limitată la donaţiile personale. Numărul preoţilor era mic şi contribuţiile oricât ar fi fost de însemnate, rămâneau lipsite de valoare dacă nu erau completate de cele ale poporanilor cu stare şi înclinaţii spre cultură.
Prin contribuţia lor câmpulungenii au participat la punerea pietrei fundamentale a primului aşezământ al cărţii în Bucovina, înscriindu-se prin aceasta în istoria bibliotecilor şi a culturii bucovinene. Primele biblioteci publice din Câmpulung Moldovenesc au funcţionat din 1896 pe lângă cabinetul de lectură Deşteptarea, Clubul român Rarăul şi Societatea Şcoala Română.

În iarna anului 1896 se puneau la Câmpulung bazele celei dintâi biblioteci înfiinţate în aşa numitul cabinet de lectură Deşteptarea, care a funcţionat în vechea clădire a şcolii şi a primului gimnaziu.
Un rol important în organizarea acestui cabinet, a acestei societăţi culturale, l-au avut dr. Gheorghe Popovici şi Tudor Ştefanelli.
Paralel cu Deşteptarea a început să funcţioneze o bibliotecă publică la clubul Rarăul situat în clădirea pe locul căreia s-au turnat temeliile actualei Case de Cultură. În organizarea activităţii de club şi a celei de răspândire a cărţii au avut aici un rol deosebit Gheorghe Nistor şi Aurel Morari.

Pe locul unde astăzi se află complexul meşteşugăresc a mai existat un lăcaş de cultură în cadrul căruia a funcţionat Societatea Şcoala Română, care a avut o bibliotecă şi o tipografie proprie, la conducerea căreia s-a aflat o perioadă dr. Ioan Bileţchi, pe care îl vom întâlni printre fondatorii de mai târziu ai Bibliotecii Judeţene Suceava.biblioteca
În Darea de seamă a Prefecturii judeţului Câmpulung, pe anii 1933-1937 se arată că biblioteca publică judeţeană s-a înfiinţat oficial în iunie 1936 de un comitet compus din prof. dr. I. Bileţchi, prof. George Voevidca, director George Popescu, preot dr. Ilie Păsăilă, în frunte cu prefectul de atunci al judeţului, Constantin Leontieş. Creată, după cum se arată în material, cu gândul de a încetăţeni cartea românească pe aceste meleaguri înstrăinate timp de aproape un veac şi jumătate, să slujească drept auxiliară şcolii şi operei de culturalizare a maselor largi, biblioteca judeţeană avea să parcurgă în decursul timpului un drum greu şi sinuos pentru a-şi îndeplini cu adevărat menirea. La înfiinţarea Bibliotecii municipale, stocul volumelor se ridica la 4.190, toate adunate de la cabinetele de lectură şi societăţile culturale din oraş, de la biblioteca învăţătorilor, de la preoţi precum şi de la donatori.

Biblioteca este de tip enciclopedic, cu un fond prezent de 91.973 documente, bine prelucrat şi de o mare valoare, care cuprinde toate categoriile de publicaţii în măsură să poată satisface, sperăm noi, pretenţiile cititorilor activi.
Biblioteca Municipală este structurată astfel: secţie de împrumut carte adulţi, secţia de împrumut carte copii, sală de lectură, secţia de documentare şi carte veche, secţia periodice şi secţia împrumut carte străină.

Corala bărbătească Bucovina a luat fiinţă în anul 1978, iar din anul 2000 a devenit Asociaţia Corală Bărbătească Bucovina Câmpulung Moldovenesc.
După Decembrie 1989, în repertoriul coralei au apărut numeroase piese religioase, s-au pregătit cu grijă toate răspunsurile pentru a susţine slujbele de duminică şi sărbătorile religioase importante de peste an.

Au fost susţinute numeroase concerte religioase în multe biserici şi catedrale din ţară, precum şi din străinătate, ca de exemplu: Elveţia (2000 şi 2001), Italia (1998, 2002), Germania (2000 şi 2001), Cehia (2003), Republica Moldova (1995 şi 1999), obţinându-se numeroase premii:
– la Festivalul Internaţional de Muzică Sacră Orlando Di Laso, Camerino 2002 (Italia), corala Bucovina a obţinut locul III şi medalia de bronz;
– la Festivalul Internaţional de Colinde Tradiţionale de Crăciun Peter Eben Praga, 2003, a obţinut locul II şi medalia de argint.
De pregătirea formaţiei se ocupă, cu dragoste şi pricepere de la înfiinţare şi până în prezent, profesor Emil Forfotă.

Grupul vocal instrumental Floare de Colţ îşi desfăşoară activitatea din anul 1984 în cadrul Clubului Elevilor şi Copiilor din Municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Membrii grupului sunt copiii pasionaţi de folclorul bucovinean pe care, cu talent, l-au reprezentat pe scenele din ţară şi din străinătate.
Aceştia sunt minunaţii noştri copii, moştenitori dăruiţi bunelor noastre tradiţii!
Cântecele pe care le interpretează copiii sunt un omagiu picurat din sufletul marilor interpreţi bucovineni de folclor tradiţional şi părinţilor care păstrează sfânta tradiţie cu dragoste şi cu bucurie întru nădejdea veşniciei noastre.
Posibilităţile artistice ale grupului sunt demonstrate de apariţia unor casete audio şi 2 volume CD, apariţii mass-media la radio şi televiziune.
Conducătorul grupului este înv. Liviu Boşneag.

Ţinut de legendă, de datini şi virtuţi, Câmpulungul Moldovenesc are o personalitate a lui specifică, atât prin aşezarea geografică, prin trecutul istoric, cât şi prin profilul spiritual, prin port, şi obiceiuri.
Portul popular specific acestor locuri, prin bogăţia lui cromatică, prin broderiile şi podoabele discrete presărate pe bundiţe, ornamentaţia policromă a cămăşilor femeieşti şi altiţele – o poezie pe pânză – ce contrastează cu catrinţele în vrâste colorate, formează un ansamblu închegat de o armonie deosebită şi de o valoare artistică rară. Bogăţia folclorului câmpulungean (cântecul, doina, dansul) exprimă dragostea de viaţă şi bucuria de a trăi a localnicilor.


Înzestrat cu har şi vrednic continuator al tradiţiilor locale din moşi-strămoşi, tânărul inginer silvic Ilie Filimon, cunoscător al dansului popular, împreună cu un talentat profesor de muzică – Niţă Bârsă, cunoscător al mai multor instrumente muzicale – au reuşit să înfiinţeze în anul 1995 un ansamblu folcloric, având în componenţă băieţi şi fete cu vârste cuprinse între 10-15 ani, îndrăgostiţi de muzica şi dansul popular, ducând mai departe tradiţiile şi obiceiurile locale.
Ansamblul folcloric „Rarăul” are un colectiv de 25 de persoane, dintre care: dansatori, solişti vocali, instrumentişti şi un taraf, având în repertoriu muzică şi dansuri populare din cele mai reprezentative zone ale ţării: Bucovina, Moldova, Oaş, Bistriţa, Oltenia Bihor, Sibiu şi Banat.
Participările ansamblului la concursurile şi festivalurile organizate în ţară şi în străinătate i-au adus o binemeritată faimă prin numeroasele premii primite, pentru autenticitate şi interpretare, realizând de-a lungul timpului numeroase înregistrări la radio şi televiziune.
Cele mai importante manifestări artistice la care Ansamblul folcloric „Rarăul” a luat parte sunt:
– Festivalul internaţional de folclor „Moştenire din bătrâni” – Botoşani;
– Festivalul internaţional al folclorului din ţările dunărene – Constanţa;
– Festivalul internaţional de folclor „Peştişorul de aur” – Tulcea;
– Festivalul internaţional de folclor „Pe fir de baladă” – Târgu Jiu;
– Festivalul internaţional de folclor „Întâlniri Bucovinene” – Câmpulung Moldovenesc;
– Festivalul de folclor „Şezătoarea” – Fălticeni;
– Festivalul de folclor „De dragoste, de neam, de ţară” – Bacău.
– Festivalul internaţional de folclor „Întâlniri Bucovinene” – Polonia, Moldova şi Ucraina, turnee internaţionale în: Grecia, Franţa, Italia şi în Elveţia cu un spectacol la sediul Ligii Naţiunilor Unite.
Între Ansamblul folcloric „Rarăul” şi Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Câmpulung Moldovenesc există o strânsă colaborare privind baza materială, costumele, sălile de repetiţii şi spectacole.
Ansamblul se bucură de stima şi preţuirea locuitorilor din Bucovina, datorită mesajului artistic prezentat cu diferite prilejuri.

Anca Parghel s-a născut la 16 septembrie 1957 în Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc.
Moştenind de la mama ei o voce splendidă şi plină de armonie, Anca Parghel a devenit o cântăreaţă de jazz, care a reuşit să impresioneze întreaga Europă.
Rămasă numai cu mama, de la o vârstă foarte fragedă, Anca Parghel a avut o copilărie lipsită de griji, deşi în familie se trăia foarte modest şi foarte simplu.
Anca Parghel a fost apreciată încă de la vârsta de 3 ani.ANCA
Lucrurile au început să devină serioase atunci când fetiţa a fost invitată să cânte la radioul local.
Şcoala a fost un factor stimulator pentru micuţa artistă, îndrăgostită de carte şi de muzică. Deşi posibilităţile financiare ale familiei erau destul de reduse, în scurt timp avea să devină o celebritate locală, fiind invitată să cânte la toate manifestările artistice din zonă.
La 10 ani a început să compună, iar la 11 ani participa deja la concursuri naţionale unde cânta arii din opere celebre.

Evenimentul important, care i-a marcat existenţa, s-a petrecut la vârsta de 14 ani, odată cu plecarea din Câmpulung Moldovenesc la Iaşi, la Liceul de Muzică unde avea să-l cunoască pe viitorul soţ, Virgil Parghel, atunci elev la Liceul de Artă Plastică.
Contactul cu jazz-ul avea să marcheze definitiv existenţa întregii familii, propulsând-o într-o lume nouă şi foarte interesantă. S-a întâmplat la Iaşi, după examenul de la Conservator, atunci când Anca Parghel avea să-l întâlnească pe Tuntu – Ioan Baciu Junior, care avea să-i schimbe destinul.
Anca Parghel a demonstrat că ştie să lupte cu adevărat. Dovadă stă cariera ei strălucită, atât în ţară unde s-a remarcat încă din adolescenţă, dar mai ales în străinătate, unde concertele ei sunt foarte apreciate.
Pianistă desăvârşită, înzestrată cu o voce de-a dreptul impresionantă, pedagog şi profesor, mamă şi soţie, Anca Parghel ştia că muzica înseamnă viaţă, iar viaţa înseamnă, până la urmă, un lung şir de renunţări şi sacrificii.
Ajunsă în Belgia, pentru un post de profesor la Conservatorul Regal de Muzică din Bruxelles, Anca Parghel îşi continuă şi cariera muzicală, realizând 14 albume de muzică jazz. A colaborat cu mari de muzicieni români precum Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, dar şi cu nume celebre ale scenelor internaţionale: Billy Heart, Archie Shepp, Peter Herbol, Paolo Radoni, Larry Coryell, Bruno Castelucci, Jean-Louis Rassinfosse, Phillipp Catherine, Marc Levine, Claudio Roditi, Thomas Stanko, Ricardo Del Fra, Stephane Galland, Jon Hendricks Band, Klaus Ignatzek, Norma Winstone, Tzeimer Bergali, Tom Baxter şi alţii.
Anca Parghel a concertat de-a lungul carierei în: Belgia, Austria, Anglia, Elveţia, Polonia, Cehia, Olanda, Germania, Franţa, fiind mult mai cunoscută peste hotare decât în ţară.

Nume relevant pentru jazz-ul românesc al ultimelor decenii, Anca Parghel, solista pe care oricine a auzit-o, fie şi doar o singură dată, nu o uită nicicând. În concertele live, disponibilităţile, native şi dobândite prin studiu, i-au proiectat realizările pe coordonatele performanţei: imaginaţia creatoare îmbrăcând contururi şi forme dintre cele mai felurite, polivalenţa preocupărilor în aria artei sunetelor (interpretare, compoziţie, aranjament, activitate didactică, raportate mai ales la jazz dar şi la muzica de cameră, de operă ori folclorică), un aparte inefabil al trăirii artistice, un mod – pledoarie de a se exprima reflexiv prin sunet şi cuvânt, ducându-ne cu gândul la profilul viu, mereu schimbător, al flăcării cu care poate fi asemuit glasu-i, cum puţine mai sunt actualmente…

„- Bucovina a fost şi este Paradisul meu. Am avut acolo parte de mari profesori, dascăli adevăraţi, de o educaţie solidă în şcoală, dar şi în familie, chiar dacă am avut o copilărie mai tristă şi am fost un copil maturizat precoce. Mamei i-am moştenit vocea superbă, ea cânta romanţe, foarte frumos, i-am moştenit şi firea, iubitoare de viaţă, de armonie. Am fost un copil tare bun şi cuminte, dusă de mama la biserică de mică, acolo cântam în cor, din tot sufleţelul meu, şi simţeam că mă înalţ, odată cu îngerii. Duceam o viaţă modestă. Ce mi se dădea primeam cu recunoştinţă: am fost generaţia aceea de copii post-stalinistă, cărora li se cumpărau pantofi mai mari, ca să-i ţină mai mult. Eu, dacă primeam o pereche de pantofi noi, dormeam cu ei sub pernă mai întâi, o săptămână-două, şi abia apoi mă înduram să-i încalţ.
Orăşelul meu mi se părea uriaş când eram copil, cu catedrala sa acoperită cu ţiglă colorată, cu clădirile vechi austro-ungare din centru. Câmpulungul meu era, pe atunci, capitala Bucovinei, avea post de radio, spectacole de teatru şi de muzică, propria orchestră filarmonică şi o viaţă culturală intensă pentru începutul anilor 60. Avea viaţă, pur şi simplu. Cred că energia mi se trage din aerul acela ozonat, din urcuşurile pe munţii din jur, din relaţia cu natura, cu muntele, cu pădurea. (Acolo e mult uraniu în pământ, de aceea cred că şi eu iradiez, cunoscuţii îmi spun „Atomik Anka”).
Şi astăzi Câmpulungul respiră aceeaşi pace ca în copilăria mea (…), oamenii îţi zâmbesc la fel de deschis ca atunci şi sunt dornici să-ţi împărtăşească necazurile sau bucuriile. Sunt oameni minunaţi, bucovinenii mei. Când mi-e dor de prăjiturile bucovinencelor, dau o fuga până acolo, iar dacă nu pot, dragele mele mătuşi îmi trimit la pachet.”

Surse: Formula As nr.815/2008 ? Corina Pavel, Cotidianul – 2001, Realitatea TV, Mediafax)

În semn de respect şi de preţuire, strada unde a locuit din municipiul Câmpulung Moldovenesc va purta numele celebrei artiste, Anca Parghel.